INOVOPRODFARM

Extractele vegetale şi infecţiile virale

Virusurile sunt responsabile pentru diverse patologii umane, de la guturaiul comun până la boli dificil de tratat şi sindroame complexe, inclusiv pentru unele forme de cancer.
În plus, datorită intensificării călătoriilor la nivel global şi a urbanizării rapide, sunt tot mai frecvente epidemiile provocate de virusurile emergente şi reemergente (se referă la virusurile adaptate, cu atribute care facilitează patogenitatea într-un câmp care nu este în mod normal asociat cu tulpina respectivă, cum sunt virusurile care se transmit interspecii).
Dintre modalităţile de contracarare sau prevenire a infecţiilor virale, în afara măsurilor de igienă uzuale, există puţine vaccinuri şi doar câteva medicamente antivirale aprobate clinic. Situaţia este înrăutăţită şi de apariţia variantelor mutante rezistente, ceea ce împiedică în mod semnificativ eficacitatea puţinelor medicamente şi vaccinuri existente.

Orice infecţie virală urmează patru paşi: 
1 – virusul se ataşează la celulele noastre;
2 – virusul penetrează membranele celulare;
3 – virusul preia mecanismele noastre celulare, îşi sintetizează propriile proteine virale şi introduce
informaţiile sale genetice în propriile noastre celule, după care realizează noi acizi nucleici virali (ARN şi ADN) gata de un nou pasaj infecţios şi
4 – virusul distruge celula gazdă şi caută următorul candidat.

În ceea ce priveşte utilizarea extractelor sau produselor naturale vegetale drept agenţi antivirali, există date ştiinţifice care confirmă eficienţa acestora în contracararea anumitor afecţiuni virale. La modul general, în medicina tradiţională, plantele cele mai eficiente în faza de infecţie virală acută sunt Echinacea spp, Melissa officinalis (roiniţă), Allium sativum (usturoi), Ligusticum porteri, Eupatorium spp. şi Sambucus spp. În scop preventiv, sau în cazul infecţiilor cronice, se recomandă utilizarea Astragalus spp, Eleutherococcus senticosus, Schisandra chinensis, Glycyrrhiza glabra (lemn dulce) şi Ganoderma lucidum (ciuperca Reishi).

Cu toate că, cel mai probabil, plantele şi produsele derivate din acestea acţionează în special prin creşterea rezistenţei gazdei, cercetări recente au dovedit faptul că unii compuşi vegetali sunt capabili să intervină în oricare dintre cele 4 etape din ciclul vieţii virale, mai sus-menţionate.

De exemplu, în cazul Coronavirusului (CoV), care provoacă de regulă la om o simplă răceală, dar poate da şi complicaţii, inclusiv pneumonie şi sindromul respirator acut sever (SARS) s-a demonstrat faptul că substanţele active (din categoria glicozide triterpenice denumite saikosaponine) din Bupleurum spp., Heteromorpha spp. şi Scrophularia scorodonia pot inhiba ataşarea virusului şi penetrarea în celulă. De asemenea, miricetina, scutellareina şi compuşii fenolici din Isatis indigotica şi Torreya nucifera s-au dovedit inhibitori naturali ai enzimelor virale specifice (denumite helicaza nsP13 şi protează 3CL).

Un alt virus obişnuit la adult şi copil, virusul Coxsackie (CV), responsabil de boala mână – picior – gură caracterizată de febră, stare generală de rău, erupţii cutanate, dar mai ales în cavitatea bucală, de asemenea capabil să dea complicaţii severe cu afectarea sistemului nervos central, inclusiv meningită aseptică, encefalită şi paralizie s-a demonstrat că este sensibil la compuşii activi din Ocimum basilicum/ busuioc (compuşii activi sunt linaloolul, apigenina şi acidul ursolic); datele indică faptul că acidul ursolic este componenta cea mai activă şi interferă cu replicarea virusului post-infecţie.

Un alt virus responsabil de boala mână – picior – gură este enterovirusul EV71, de asemenea transmis prin cale fecal-orală, sau picături respiratorii. Şi acesta poate da complicaţii neurologice severe, chiar moartea. Extractele şi constituenţii puri din Ocimum basilicum (busuioc) s-au dovedit şi în acest caz eficienţi, de asemenea şi acidul raulic şi acidul galic din flori de Woodfordia fruticosa, plus epigallocatechin galatii din ceai verde; ca modalitate de acţiune, cel mai probabil interferă cu faza/pasul de replicare a EV71.

Virusul hepatitei B (HBV), transmis prin expunerea la sânge sau fluide ale corpului care conţin virusul s-a demonstrat sensibil la acid izoclorogenic şi alcaloidul amidic din Piper longum (piper lung indian), de asemenea şi la dehidrocheilanthifolina din Corydalis saxicola. Extractele din Bupleurum sp. şi Polygonum cuspidatum Sieb. (troscot japonez) s-au dovedit eficiente în experimentare in vitro (în laborator). Mult mai popular, curcuminul (cunoscutul condiment indian) s-a demonstrat că inhibă HBV.

Virusul hepatitei C (VHC), transmis şi el prin contactul cu sângele infectat, este un virus extrem de mutabil şi de aceea nu s-a putut realiza până în momentul de faţă nici un vaccin. Studiile au indicat însă faptul că extractul bogat în flavonolignani din Silybum marianum (armurariu) inhibă acest virus în laborator (studii in vitro). Curcuminul este demonstrat şi în acest caz ca un potenţial inhibitor al replicării HCV, acţionând prin împiedicarea intrării în celulă a virusului. Alţi compuşi care împiedică intrarea HCV în celulă sunt taninurile (epigalocatechin-3-galat, griffithsin, ladanein şi tellimagrandin I, precum şi taninuri hidrolizabile ca acidul chebulic şi punicalaginul) acestea acţionând prin împiedicarea ataşării şi penetrării virusului de/în celula gazdă, de asemenea perturbă şi transmisia post-infecţie a virusului hepatitei cronice.

Virusurile Herpes simplex tip 1 şi tip 2 (HSV-1 şi HSV-2), despre care se ştie că determină leziuni mucocutanate orale/periorale (tipic de către HSV-1) şi genitale (de obicei HSV-2), dar şi în alte zone s-au dovedit sensibile la compuşi naturali din Cassia javanica (se referă la epiafzelechine); Phyllanthus urinaria (se referă la compuşii hippomanina A, geraniina, 1,3,4,6-tetra-O-galloil-beta-d-glucoza şi excoecarianina) s-a dovedit şi ea capabilă să împiedice infecţia cu HSV.

Virusurile gripale A, B şi C (IFA, IFB şi IFC), cunoscute pentru infecţiile respiratorii (având ca simptome febră, cefalee, durere în gât, strănut şi dureri musculare şi articulare), dar care pot da şi complicaţii grave la organismele slăbite (pneumonie sau chiar moarte), deşi beneficiază de vaccinuri anuale aduse la zi, s-au dovedit sensibile şi la extracte sau compuşi din plante. Astfel, extractul de Sambucus nigra (soc) s-a dovedit că exercită efecte antivirale (in vitro) împotriva IFA şi IFB; extractul de Pelargonium sidoides (muşcata sud-africană) (patentat şi comercializat) s-a dovedit că inhibă intrarea IFA, afectează hemaglutinarea virală, dar şi activitatea neuraminidazei; extractul apos din păpădie (Taraxacum officinale) ca şi cel din rădăcina de Illicium oligandrum împiedică infecţia IFA şi scade activitatea unor componente/procese cheie, necesare funcţionării virusului. De asemenea, numeroşi compuşi din Glycyrrhiza inflata, Polygala karensium şi Caesalpinia sappan s-au dovedit şi ei eficienţi în contracararea infecţiilor cu virusurile gripale.

Autor: Biolog, Doctor în biologie, Cercetător ştiinţific grad I Alice GRIGORE
Bibliografie:
1. Lin, L.T., Hsu, W.C., Lin, C.C. 2014. Antiviral Natural Products and Herbal Medicines.
Journal of Traditional and Complementary Medicine, 4(1), 24-3.
2. Bergner, P. Antiviral Botanicals în Herbal Medicine. 2005. Medical Herbalism, 14(3):1-12.