INOVOPRODFARM

Imunostimularea cu plante medicinale în practica veterinară

În patologia animalelor de fermă şi de companie, imunomodularea reprezintă o problemă importantă iar produsele inovatoare pe bază de plante medicinale, care ar putea îmbunătăţi sau preveni unele tulburări, au devenit extrem de actuale.

În practica veterinară, cauzele unui răspuns imunitar slab pot include: 

▪infecţia în sine – infecţiile virale sau cu micoplasme suprimă imunitatea; 

▪stresul – aceasta vine în mai multe forme diferite pentru un animal; 

▪nutriţia – o dietă totală inadecvată poate suprima imunitatea, deficienţa unor compuşi esenţial precum proteinele, vitamina A şi E, seleniul etc. .; 

▪starea de producţie a animalului – răspunsul imun este adesea mai slab la mama apropiată de naştere; 

▪vârsta animalului – imunosupresia este frecventă la exemplarele tinere sau bătrâne; 

▪boli cronice – în special cancer, boli metabolice; 

▪vaccin insuficient administrat, depăşit, stocat incorect, nu se administrează pe cale corectă, perioadă prea lungă de la administrarea vaccinului la administrarea acestuia (1) .

În toate formele de creştere intensivă, în cazul în care speciile unice sau multiple sunt crescute la densităţi mari, agenţii infecţioşi sunt uşor de transmis între indivizi.

Efectele secundare ale medicamentelor sintetice, cum ar fi prezenţa reziduurilor de antibiotice care conduc la problema rezistenţei la antibiotice la om, metaboliţii toxici rămaşi în carne şi subproduse, constituie un motiv de îngrijorare în ceea ce priveşte utilizarea pe termen lung a medicaţiei clasice. Astfel de probleme au promovat utilizarea preparatelor pe bază de plante care sunt considerate a fi relativ sigure şi accesibile populaţiei. Astfel, medicamentele tradiţionale pe bază de plante din practica veterinară au un potenţial mare ca terapie alternativă (2).

Cercetările experimentale efectuate cu extracte sau principii active izolate din plante au arătat că acestea pot influenţa răspunsul imun în mai multe moduri (3): unele stimulează sistemul imunitar nespecific (de exemplu, Echinacea spp., Calendula officinalis, Thuja occidentalis etc.); unele stimulează sistemul imunitar specific, implicând atât răspunsuri imune celulare cât şi umorale care culminează cu producerea de anticorpi (de exemplu, Astragalus membranaceus, Ganoderma lucidum etc.); altele influenţează indirect răspunsul imun prin intermediul reţelei hormonale (Eleutherococcus senticosus, Rhodiola rosea, etc).

Deşi medicamentele de uz uman pe bază de plante sunt aplicate şi în domeniul veterinar, aceasta nu este o metodă sigură de tratament, în special pentru animalele de interes economic, din cauza lipsei studiilor privind toxicitatea, efectul farmacologic, efectele secundare sau reziduurile direcţionate asupra speciilor respective. Patologia veterinară prezintă caracteristici aparte comparativ cu cea umană, existând diferenţe în reactivitatea farmacodinamică şi farmacocinetică dintre animale şi oameni.

Există doar dovezi limitate privind impactul potenţial al extractelor sau compuşilor din plante asupra sistemului imunitar al diferitelor categorii de animale. Alte specii decât rumegătoare, porci şi pui de carne au fost rareori luate în considerare. Dificultatea acestor studii este alegerea parametrilor şi a modelului experimental. Situaţia actuală este caracterizată de lipsă unor studii bine controlate care să îndeplinească cerinţele care ar permite o evaluare cuprinzătoare a efectelor asupra sistemului imunitar.

Cele mai multe dintre produsele pe bază de plante utilizate pentru imunomodulare la animale sunt administrate pe cale orală, ca aditivi în hrană, însă datele privind biodisponibilitatea şi influenţa asupra sistemului imunitar sunt rare. Multe studii au subliniat rolul benefic al extractelor din plante ca agenţi adjuvanţi (pentru afecţiuni intestinale, mastită, etc.) sau pentru îmbunătăţirea efectului imunoprotector şi depăşirea efectelor adverse în timpul terapiei cu antibiotice. În multe cazuri, efectele imunostimulare ale diferitelor extracte de plante sau principii active prin experimente in vitro nu au fost confirmate în experimentele in vivo, sau substanţele care s-au dovedit eficiente în profilaxia sau tratamentul bolilor animalelor la scară de laborator sunt adesea ineficiente în studiile clinice deoarece starea bolii este influenţată de diverşi factori interni şi externi care nu pot fi simulaţi într-un laborator.

Dezvoltarea acestui domeniu ar trebui condusă în direcţia standardizării preparatelor pe bază de plante medicinale, caracterizării farmacologice ţintite pentru speciile de interes şi adaptarea dozelor pentru optimizarea eficienţei.

Autor 

Biolog, Doctor în biologie, CSI Alice GRIGORE

Bibliografie:
1. The Responsible Use of Medicines in Agriculture Alliance (RUMA). Responsible use of medicine in farm animals guidelines, 2006 Responsible use of vaccines and vaccinations in farm animal production
2. Gupta S., Patil R., Reddy N., D’Souza P., Agarwal R., Agarwal A., 2013. Need to strengthen herbal veterinary sector. Pharma Times, 45(9):45-47
3. Hoffmann J.A., Reichhart J.M., 1997. Drosophila immunity. Trends Cell Biol. 7:309–316