INOVOPRODFARM

Rolul sau beneficiul testelor de eficacitate în evaluarea suplimentelor alimentare si dietetice

Testele privind evaluarea eficacităţii suplimentelor alimentare reprezintă o serie de evaluări prin care se poate stabili în ce măsura un anumit supliment alimentar sau dietetic exercită cu adevarat un efect benefic asupra sănătăţii şi stării de bine, şi pot conduce la o mai precisă documentare a patologiilor în care utilizarea acestora produce efectele dorite.

Ca exemple de acţiuni ale diverselor suplimente alimentare/dietetice, cu precădere a celor de origine naturală (de exemplu, produse de origine vegetala, dar şi din fungi, drojdii sau produse ale stupului), sunt foarte des menţionate acţiuni ca “imunomodulatoare”, “antioxidantă”, “hipoglicemiantă”, “modulatoare ale activitatii sistemului nervos”, “cardiovasculară” (antiaritmică, antihipertensivă), “hepatoprotectoare”, “antimicrobiană”, “antitumorală” etc.

În multe situaţii, există, cu precădere pentru plantele “medicinale” tradiţionale, o experienţă şi literatură relativ documentată, bazată pe utilizarea în medicina “tradiţională”; de remarcat că, din antichitate şi până după mijlocul secolului al XIX lea, sursele naturale erau practic unica sursă de mijloace terapeutice farmacologice.

Apariţia medicamentelor de sinteză a condus în timp şi la dezvoltarea metodologiei de evaluare a activităţilor specifice. Presiunea exercitată de utilizarea extinsă a acestora a condus şi la rafinarea preparatelor de origine naturală, generând tranziţia de la formele de preparare simple – decocturi, infuzii etc, către forme de preparare mai elaborate – prin utilizarea unor procedee complexe de extracţie şi fracţionare selectivă a preparatelor de origine naturală, precum şi de aplicarea tot mai frecventă a procedeelor moderne de formulare.

Dacă într-adevar dorim să recomandăm pe baze ştiinţifice şi bine documentate utilizarea ca adjuvant terapeutic sau chiar ca mijloc terapeutic principal a unor extracte vegetale, trebuie să documentăm cu precizie:
– domeniul de utilizare (recomandările terapeutice)
– eficacitatea terapeutică (implicit, intervalele de dozare, rutele de administrare)
– mecanismele de acţiune
– potenţiale interacţiuni medicamentoase
dar, de asemenea, trebuie cât mai bine cunoscute şi aspecte cu potential impact negativ asupra sănătăţii, ca de exemplu, posibile reacţii adverse, interacţiuni cu alte substante) în special cele cu alte substanţe medicamentoase).

Pentru a verifica experimental astfel de acţiuni, în ultimii ani au fost dezvoltate metodologii complexe, care include atât utilizarea de modele experimentale “in vitro” aplicînd, după caz:
– modele pe culturi celulare (de exemplu, pentru activităţi antioxidante, imunomodulatoare, antitumorale, antiproliferaive, hepatoprotectoare); aceste modele permit, de regulă, şi evaluarea unor potenţiale reacţii adverse (de exemplu, citotoxicitatea)
– modele pe organe izolate “baie de organ” (de ex., cord izolat, muşchi neted şi scheletic, inele sau benzi arteriale, fragmente de tub digestiv etc.) – şi pe care se realizează studii complexe, cum ar fi evaluarea relaţiilor doză-răspuns, mai ales dacă se are în vedere estimarea efectelor stimulării farmacologice şi electrice asupra comportamentului acestora
– modele animale, ce pot include atât animale de laborator clasice, cât şi, în ultima vreme, modele de animale modificate genetic, ce pot reproduce cu precizie diverse patologii umane (diabet zaharat de tip I sau de tip II, boli cardiovasculare, imunodeficienţe etc.)

Parcurgerea acestor etape de testare poate ajuta saltul de la un preparat de tipul “supliment alimentar/dietetic” la un preparat de tip “farmaceutic”, dar, mai preus decât “eticheta”, va conduce la o mai precisă definire a ariilor de utilizare ale unui anumit preparat, asigurînd o clară delimitare a indicaţiilor, a dozelor recomandarte, dar şi o mai clară evidenţiere a contraindicaţiilor.

Autor: Sef Departament Biotehnologii Farmaceutice al ICCF Bucuresti – Radu Albulescu